Lucia Demetrius biografia

Lucia Demetrius




Lucia Demetrius opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

DEMETRIUS Lucia (prenumele la nastere: Lucia Aurora), se naste la 16 febr. 1910, Bucuresti-m. 29 iul. 1992, Bucuresti.
Prozatoare, poeta, traducatoare si autoare dramatica.

Fiica lui Vasile Demetrius si a Antigonei (n. Rabinovici). Scoala Centrala „Maria Brincoveanu" (192l-l928); licenta in litere (1931) si filosof ie (1932); Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, clasa Ion Manolescu (1928-l931).

Face parte din cenaclul Sburatorul. Debutea/.a pe scena cu compania dramatica 13+1, infiintata de G. M. Zamfirescu. Paraseste scena dupa un rol intr-o piesa a lui F. Bruckner, pentru a reveni dupa cincisprezece ani ca autoare de teatru. Studiaza estetica la Paris (din 1934). Functionara la birourile „Malaxa" (1936-l941); prof. la Conservatorul Muncitoresc (1944-l949); prim-secretar de presa la Ministerul Informatiilor (1946-l949); regizoare la Sibiu, Brasov si Bacau (1950-l952).

A debutat cu art. si fragmente literare in revista Rampa si Adevarul literar si artistic (1933).

Colaboreaza la Vremea, la publicatii cu orientare democratica, precum Cuvintul liber; publica cronici dramatice in Rampa, Evenimentul.

Debuteaza editorial cu romanul Tinerete (1936); romane sint si Marea fuga (1938), Primavara pe Tirnave (I—II, 1960-l963), Lumea incepe cu mine (1968).

In 1946 debuteaza ca autoare dramatica {Turneu in provincie); va deveni unul dintre dramaturgii cei mai prolifici, prin volum de teatru Cumpana (1949), Vadul nou (1951), Premiera (1952), Oameni de azi (1952); Trei generatii (1956), Vlaicu si feciorii lui (1959) etc, precum si printr-un numar impresionant de piese intr-un act.

A publicat si diverse volum de nuvele (Destine, 1939; Album de familie, 1945; Oglinda, 1957; Nunta llonei, 1960; Fagaduielile, 1964; La ora ceaiului, 1970; Intoarcerea la miracol, 1974; Te iubesc, viata, 1984; Plimbare in parcul linistit, 1987), note de calatorie (Acuarele, 1971) etc A tradus din Shakespeare, Charles Perrault, Flaubert, V. Hugo, Balzac, Al. Dumas, I. S. Turgheniev, Maupassant, Stanislavski, Marcel Achard, Vitali Bianki, Ivan Bunin, Julien Green, Louis Bromfield s.a. Premiul „Femina" (1936); Premiul de Stat (1951).

Romanul Tinerete (1936), cu ale sale confesiuni erotice si tentatii de autoscopie, a impus numele Luciei Lucia Demetrius, creind un cimp de forta al receptarii in jurul prozei sale, avind la un pol entuziasmul lui E. Lovinescu („Rareori un debut [] a putut da impresia unui mare destin literar") si la celalalt scepticismul sau dezacordul lui G. Calinescu („in nici un fel n-a fost indreptatit interesul unor cronicari pentru romanele Luciei Demetrius. Vaporozitatea si lirismul au fost luate drept analiza. Actiunea lor se petrece in mediul international [], numele eroilor sint hibrid cosmopolite [], notatia in nepasare obosita si o anume voita trivialitate sint un ecou din literatura Katerinei Man-sfield"). Romanul urmator, Marea fuga (1938), este considerat „o boema, dar nu boema lui Murger sau mai bine zis nu numai aceea": analizind „promiscuitatea internationala a acestui mediu parizian" descris de autoare, Perpessicius mai arata ca ea „nu exclude poezia, mai mult chiar, favorizeaza destinele si carierele si este, chiar cind totul pare dominat de demonul iubirii, un purgatoriu prin care se trece in drumul spre fericire". Volumul a stirnit o paleta contradictorie de opinii: aceeasi pagina care-i apare lui Perpessicius expresia unui „ecou din castitatea metaforica a Cintarii cintarilor" e vazuta de G. Calinescu ca o analiza redusa la „a figura, dizgratios, momentele pasionale prin imagini". in culegerile de nuvele Destine (1939) si Album de familie (1945), accentul cade mai mult pe sexualitate, pe avatarurile sufletului feminin (de retinut insolitul nuvelei Fantezie romantica). Eroinele sint adesea femei „care gindesc cu singele", cum spune la un moment dat autoarea despre personajul Julia; spatiul e provincial sau cosmopolit, uneori morbid, legat de sanatoriu si maladii incurabile. Dupa 1944, fundalul politic, social si moral devine un revelator permanent, echilibrind, dar si ideologizind manifest proza si dramaturgia autoarei.

Cautarea propriului adevar e dublata de angajarea sociala si politica, iar descoperirea libertatii ia locul destinului intr-un teatru realist, de idei, ce se transforma cel mai adesea in teatru ideologic. Cu vremea, genul dramatic se cristalizeaza ca o mare pasiune, luind tot mai mult locul prozei si al poeziilor.

Cuprinse in volumele Intermezzo (1939) si Flori de hirtie (1947) poeziile Luciei Lucia Demetrius sint versuri albe, notatii jurnalistice, impresii de calatorie, versuri de evocare a copilariei, monologuri senzuale din care lipseste simbolul sau metafora revelatoare. in dramaturgia autoarei, dupa Turneu in provincie (1946), piesa de debut, urmeaza Cumpana (1949), o evocare a actiunii nationalizarii, Vadul nou (95), inspirata din problematica pusa de constructia socialista, Premiera (1952), povestea unei actrite si regizoare, mesagera a culturii si demnitatii umane intr-un oras de provincie, si o suma de alte piese (Oameni de azi, 1952; O noapte grea, 1954; Cei de miine, 1956; Oameni si jivine, 1956; Trei generalii, 1956; Ultima Tauber, 1956; Arborele genealogic, 1957; Vlaicu si feciorii lui, 1959), axate pe dezbateri etnice, politice si sociale contemporane, care genereaza conflicte psihologice, urmarite cu mijloacele teatrului traditional realist, cu o tipologie umana variata, reprezentata autentic sau printr-o repetare a aceluiasi moment din destinul unei femei de-a lungul mai multor generatii, urmarind degradarea sau cristalizarea unor optiuni.

Toate aceste lucrari dramatice trimit la un arbore genealogic, la o ereditate explicata social, autoarea cautind in aceste ramificari motivatii ale „cresterii" si „descresterii" unor familii si destine. Lucia Demetrius a scris si numeroase piese intr-un act, destinate amatorilor sau performantelor actoricesti, concentrate in spectacole scurte (O noapte grea, 1954; Primavara in noiembrie, 1956; Cei care ramin singuri, 1959; O sa fie nunta mare, 1959; Intimplare de la tirg, 1962; Padurea de salcii, 1963; Drumul izvoarelor, 1965; Colocviu sentimental, 1967'; Dupa prapad, 1968; Anotimpuri, 1970; O femeie ca multe altele, 1972; O poveste adevarata, 1973). O ancorare in contemporaneitate au si nuvelele (Oglinda, 1957; Nunta Ilonei, 1960; Fagaduielile, 1964; O calatorie ciudata, 1965; Ce aduc zorile, 1968; La ora ceaiului, 1970; Tinerele, 1971; Sint un pamintean, 1973; intoarcerea la miracol, 1974; Raspintiile, 1976; Intilnire cu tineretea, 1977), in timp ce romanul monumental Primavara pe Tirnave (I-II, 1960-l963), avind in centrul sau o epoca de tumultuoasa prefacere sociala si morala.pleacadin reportajul Cetatea de pe Tirnave (1955); alt roman cu titlu programatic este Lumea incepe cu mine (1968).

Opera autoarei a evoluat, imbogatindu-si registrul si preocuparile. Recitita acum, ea reprezinta mai mult decit expresia unui romantism feminin si travestirea unei situatii lirice a vietii; acestor trasaturi, relevate de Pompiliu Con-stantinescu", li s-au adaugat o canava sociala si politica, o arta poetica realista, receptiva la mutatiile istorice si la evenimente.

OPERA:
Tinerete, roman. Bucuresti, 1936;
Marea fuga. roman. Bucuresti, 1938;
Destine, nuvele. Bucuresti, 1939;
Intermezzo, versuri. Brasov, 1939;
Album de familie, nuvele. Bucuresti, 1945;
Flori de hartie. versuri, Bucuresti, 1947;
Cumpana, Bucuresti, 1949;
Premiera, Bucuresti, 1952;
Teatru. (Cumpana. Vadul. nou. Oameni de azi). Bucuresti, 1952;
Egala in drepturi si datorii. Bucuresti, 1954;
Marea noastra prietena, Bucuresti, 1954;
O noapte grea. Bucuresti, 1954;
Cetatea de pe Tirnave, reportaje. Bucuresti, 1955;
Cei de miine („Aten[iune, copii!"), Bucuresti, 1956;
Oameni si jivine, Bucuresti, 1956;
Primavara in noiembrie. Bucuresti, 1956;
Trei generajii. Bucuresti, 1956;
Ultima Tauber, Bucuresti, 1956;
Arborele genealogic, Bucuresti, 1957;
Oglinda, nuvele, Bucuresti, 1957;
Si tu hotarasti!. Bucuresti, 1957;
Cei de miine. Trei generalii. Arborele genealogic. Bucuresti, 1958;
Cei care ramin singuri. Bucuresti, 1959;
O sa fie nunta mare, Bucuresti, 1959;
Vlaicu si feciorii lui. Bucuresti, 1959 (ed. II, 1960);
Nunta Ilonei, nuvele, Bucuresti, 1960;
Primavarape Tirnave, roman, I-II, Bucuresti, 1960-l963;
Intimplare de la tirg. Bucuresti, 1962;
Limpezire,Bucuresti, [962;
Padurea de salcii, Bucuresti. 1963;
Fagaduielile, nuvele. Bucuresti, 1964;
Teatru, Bucuresti, 1964;
O calatorie ciudata, nuvele, Bucuresti, 1965;
Drumul izvoarelor, Bucuresti, 1965;
Album de familie. Nuvele alese (1935-l965), pref. de H. Zalis, Bucuresti, 1967;
Colocviu sentimental. Bucuresti, 1967;
Ce aduc zorile, nuvele, Bucuresti. 1968;
Dupa prapad. Bucuresti, 1968;
Lumea incepe cu mine, roman. Bucuresti, 1968;
Anotimpuri, Bucuresti, 1970;
La ora ceaiului, nuvele. Bucuresti, 1970;
Acuarele, Bucuresti, 1971;
Scrisoare catre fetele tinere. Bucuresti, 1971;
Tinerete, nuvele. Bucuresti, 1971;
O femeie ca multe altele. Bucuresti, 1972;
Teatru (Rascruceafarafintina), Bucuresti, 1972;
O poveste adevarata. Bucuresti, 1973;
Sint un pamintean. nuvele, Bucuresti, 1973;
intoarcerea la miracol, nuvele. Bucuresti, 1974;
Raspintiile, nuvele, Bucurosii. 1976;
Intilnire cu tineretea, nuvele, Bucuresti, 1977;
Trei generalii, Bucuresti, 1977;
Fericita calatorie. Bucuresti, 1979;
Itinerarul iubirii. Bucuresti, 1981;
Triptic, I Oglinzi aburite, II Portretele au coborit din rame, III Ultimul vlastar. Bucuresti, 19^l-l984;
Te iubesc, viata!, Bucuresti, 1984;
Plimbare in parcul linistit, Bucuresti, . Traduceri: M. Achard, Corsarul, Bucuresti, 1942;
V. Bianki, Notarita, in colab. cu Elena Culacov, Bucuresti, 1948;
G. de Maupassant, Bulgare de seu, Bucuresti, 1960, H. de Balzac, Crinul din vale. Bucuresti, 1967;
idem, O fiica a Evei, Bucuresti, 1969;
V. Hugo, Mizerabilii, in colab. cu T. Maines-cu. Bucuresti, 1969 (ed. II, 1981;
ed. III, 1985);
J. Grcen, Miezul noptii. Bucuresti, 1970(ed.II, 1972): G. de Maupassant, Mont-Oriol, Bucuresti, 1971, idem. Nuvele si senile. Bucuresti, 1972;
R. Barjavel, Tarendol, Bucuresti, 1974;
G. Flaubert, Educatia sentimentala, Bucuresti, 1976.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
E. Lovinescu, Aquaforte, 1941;
M. Alexandrescu, in Gazeta literara,'ar. 34, 1959;
S. Velea, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 2, 1960;
A. Martin, in Teatrul, nr. 2, 1964: M. Dragu, in Luceafarul, nr. 8, 1964;
FI. Potra, in Teatrul, nr. I. 1964;
V. Ardcleann, insemnari despre proza, 1966;
P. Constantinescu, Scrieri, II, 1967;
Al. Pin», Panorama;
I. Serbii, Itinerarii critice, 1971;
S. Titel, in Romania literara, nr. II, 1972;
Ov. S. Crohmalni-ceanu, Literatura, I;
M. Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial, 1972;
Ov. Constantinescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1975;
V. Bradateanu, Viziune si univers in noua dramaturgie romaneasca, 1977;
Al. Protopopescu. Romanul psihologic romanesc, 1978;
Al. Raicu, Autografe, 1983;
Liana Cozea, in Familia, nr. II, ,1984;
M. Ghitulescu, O panorama..:, S. Titel, In cautarea lui Cehov, 1984;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc. I;
Adriana Popescu, in Teatrul, nr. 1, 1986.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani