Nicolae Xenopol biografia

Nicolae Xenopol




Nicolae Xenopol opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

XENOPOL Nicolae Dimitrie, se naste la 11 sept. 1858, Iasi - moare in 18 dec. 1917, Tokio.

Prozator.

Fiul lui Dimitrie Xenopol si al Mariei (n. Vasiliu), frate mai mic al lui A. D. Xenopol. Cursurile primare si liceale la Iasi, licenta in drept la Paris (1881), doctor in drept la Liege (1881). Junimist (1877-l881), apoi adversar al gruparii, mai ales pe teren politic. Sef de cabinet al lui I. C. Bratianu (1885-l914), deputat, ministru al Industriei si Comertului (1912-l914), ministru plenipotentiar al Romaniei in Japonia (1917).

Debut in Convorbiri literare (1874) cu poezia Dor de tara, debut editorial cu romanul Brazi si putregai (1881). Redactor la Romanul (1882), prim-redactor la cotidianul national-liberal Vointa nationala (1885), director la Drapelul, Le mouvement econo-mique (1904-l915) si Tara noua (191l-l912). Pionier al romanului social.

X. se numara intre cei dintii sustinatori ai realismului la noi. Nu a scris lucrari de doctrina, insa cronicile la „novelele" lui N. Gane si I. Slavici (Romanul, 1882), care anuntau un bun analist, arata familiarizare cu poetica realista: inspiratia din actualitate, „legaturile necesare de intimplari", naratiunea „intemeiata pe mersul firesc al lucrurilor", diversitatea nediscriminatorie a mediilor si a tipurilor, refuzul „sentimentalismului" (lirismului) si al „superstitiunilor".

Conceptul maiorescian de „realism poporal", ii pare, pe de o parte, supralicitam („nu exista in Europa nici un curent in urma caruia romanurile taranesti ar fi cele mai pretuite produceri ale literaturii de nuvelisti"), pe de alta, redue-tionist. Acceptand incurajarea romanului taranesc ca „fireasca in starea in care ne aflam astazi", X, pledeaza pentru necesitatea de perspectiva a ceea ce el numeste „romanul modem de moravuri", nerestrictiv tematico-tipologic si deschis complexitatii psihologice: „Destul e ca subiectul romanului sa fie scos din viata nationala, tipurile pot fi oricari, din clasele de jos, din comercianti, din functionari, militar sau din asa-numita aristocratie. Esentialul e ca tipurile sa fie adevarate si, ca desfasurare a intimplarilor, sa nu se indeparteze niciodata de realitate. Daca tipurile nu sint asa «primitiv firesti» si infatiseaza mai multa mestesugie, adeseori imprejurarile sint mai variate, mai miscatoare, si romanul cistiga mai mult interes".

Atari „modeme romanuri de moravuri" incearca a fi Pasurile unui american in Romania (Convorbiri literare, 1879-l880) si Brazi si putregai (1881), subintitulat, acesta, „moravuri provinciale romane". Luindu-si ca premisa ideologica teoria formelor fara fond, Nicolae Xenopol supune unui examen de un criticism absolut toate straturile, structurile si tipurile sociale, profesionale si morale ale societatii romanesti contemporane. Valorificind toposul „strainului", Pasurile nu e atit un roman cit un reportaj jurnalistic, falimentar, ca „roman", prin tezismul exacerbat, observatia schematica, „facuta" evident pentru a ilustra teza. in Brazi si putregai naratiunea e mai structurata (in jurul unei familii boieresti), iar unele psihologii se retin (Alecu Negradi, Maria Toader Fulger). Conceptia asupra personajului rarnine insa in genere schematica, simplista, anuntata emblematic de titlu. Radiografia socio-morala, remarcabila ca intentie, nu e sustinuta de analiza si nici de calmul epic pe care Nicolae Xenopol le admira la Slavici („nici o icoana nu ne-o infatiseaza d-odata inaintea ochilor, ci mii de trasaturi, adeseori d-abia bagate in seama, o desteapta incetul cu incetul in mintea noastra").

Prin unele secvente si tipuri, romanul anticipeaza totusi succese ale prozei taranesti de mai tirziu. Urmarirea procesului de pauperizare a satului, acumularea amenintatoare a nemultumirilor, psihologia precipitata a taranilor inainte de rascoala si pierderea oricaror iluzii („ori boierul asta-ar fi, ori altul, tot dracul!") trimit inainte la Rebreanu , in timp ce repetatele judecati ale satenilor („ne-orn judeca pina la moarte"), ce invoca vechi urice, si figura lui Toader Fulger, haiduci ndu-se spre a face dreptate („Sa fiu eu singur judecator! De astazi inainte eu insumi am sa-mpart dreptatea mie si tovarasilor mei, si acei ce m-au despoiat de la mine au sa-si primeasca osinda!") sint anticipari sadoveniene. Poeziile publicate de Nicolae Xenopol in Convorbiri literare (1874-l881) sint versificari corecte, insa debitoare stilistic lui Alecsandri pastelistul. Doua sint insa de retinut: Ultimul poet (meditatie asupra conditiei nemuritoare a poeziei) si Barbarii la Roma, preludindu-l pe Cosbuc (,,a tale nalte turnuri si porti amagitoare / Si templele bogate, palate-ncintatoare / Cade-vor in ruina sub cruda noastra mina / Astfel peri-va Roma intreg ei lumi stapina!").

OPERA:
Brazi si putregai. Moravuri provinciale romane. Bucuresti, 1881 (ed. II, 1892);
Psihologia multimei, Bucuresti, 1895;
Brazi si putregai. Moravuri provinciale romane, ed. si pref. de T. Vargolici, Bucuresti, 1955.


REFERINTE CRITICE:
C. Miile, in Lupta, ni. 331, 1887;
N. Iorga, .Schite de literatura romana, I, 1893;
I. Negruzzi, Amintiri din „Junimea", 1921;
idem, in Convorbiri literare, nr. 12,1925;
N. Iorga, Ist. lit. cont., I;
T. Vargolici, Aspecte ale romanului romanesc din secolul al XlX-lea, 1985.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani