Nlcolae Panaite biografia


Nlcolae Panaite opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

PANAITE NlCOLAE.
Pseudonimul literar al lui Jcnica Panaite.
Poet si publicist.

S-a nascut la 1 martie 1954 in localitatea Scheia (Iasi), intr-o familie cu 11 copii. Este absolvent al Liceului "Emil Racovita" din Iasi (1979).

A urmat cursuri in domeniul informaticii (1981; 1985). Este membru fondator al "Studioului de Poezie" (1983) si al cenaclului "Junimea" din Iasi. A fost redactor la diverse publicatii iesene.

Debuteaza cu poezie in revistele "Convorbiri literare" si "Cronica" (1972).

Debutul editorial are loc in 1981 cu volumul de versuri Norul de marmura (Ed. Cartea Romaneasca).
Colaboreaza la revistele: "Convorbiri literare", "Romania literara", "Cronica", "Luceafarul", "Steaua", "Opinia studenteasca", "Transilvania" s.a., precum si la presa cotidiana locala din Iasi.

Dupa debut, a mai publicat volumele de versuri: Alergarea copacului rosu (Ed. Junimea, 1985); Semnele si infatisarea (Ed. Cartea Romaneasca, 1989, reeditat cu adnotari si completari la Ed. Moldova, 1995); Versete de iarna (Ed. Moldova, 1999).

A obtinut premiul Uniunii Scriitorilor la Concursul national de poezie "Nicolae Labis" (Suceava, 1976, juriu prezidat de Marin Preda). A calatorit in URSS, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Germania. Lucreaza ca si director al Editurii Moldova (Iasi). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1990.

Despre scrierile autorului au formulat opinii critice: Constanta Buzea ("Amfiteatru", nr. 6/1981); Nicolae Manolescu ("Romania literara", 11 iun. 1981); Laurcntiu Ulici ("Romania literara", 1981); Ioan Holban ("Simpozion", 1997); Val Condurache ("Timpul", 1997); Gheorghe Grigurcu ("Romania literara", mai 1998) s.a.

Referinte critice:


" vocea lirica pare mereu sa istoriseasca o intimplare, populata de personaje ciudate Poemele simuleaza deci epicul, narativul, cu gratie ironica si emotivitate discreta."
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", 11 iun. 1981)

"Poezia lui Nicolae Panaite traieste din plin drama adecvarii / inadecvarii unui limbaj la o structura a sensibilitatii; tot ce e viu, palpita («cintat» de romantici) devine, la poetul de azi, semn, se obiectiveaza. () Tema cel mai frecvent vizata in poemele autorului (circumscrisa, de altfel, motivului christic din care poetul retine, mai ales, momentul nasterii, al sosirii) este inlilnirea cu celalalt; tema specifica romantismului si simbolismului nu capata la Nicolae Panaite sensul agresiunii alteritatii (ca in toata poezia secolului nostru), ci se constituie (ca in paradigmele de origine) intr-un simbol al sinelui, intr-o summa a ipostazelor eului din realitatea de dincoace de vis."
(Ioan Holban, "Simpozion", 1997)

"Nicolae Panaite nu are nevoie sa pipaie, el cauta doar semnele infatisarii, iar daca poezia lui e banuita de neliniste si spaima e pentru ca hcrmeneutul nu vrea sa se insele. Dumnezeu i se va arata intrupat si pierdut intre semne, iar semnele sint risipite in logos. De aceea poezia e o lunga cautare de Dumnezeu. Rostind-o, poetul insusi, parte in logos, va scrie semnele infatisarii, va da trup de cuvinte dumnezeirii."
(Val Condurache, "Timpul", 1997)