Octav Dessila biografia

Octav Dessila




Octav Dessila opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

DESSILA Octav, se naste la 4 dec. 1895, Bucuresti -m. 29 iul. 1976, Bucuresti. Prozator si dramaturg.

Fiul lui Iorgu Dessila, functionar la CFR, si al Aristitei (n. Gheorghiu).

Absolvent al primei promotii a Liceului Militar de la Manastirea Dealu. Ofiter.

Debuteaza editorial cu romanul Dragomir Valahul (1927), urmat de Zvetlana (1930), Bucuresti, orasul prabusirilor (1930), Neastimpar (1934), Turba (1936), Cartea cu minciuni (1936), Doua chemari (l-D", 1936), Iubim (I-III, 1941 -l943), Porti fara numar (I-II, 1946). A scris si teatru (Un om care da palme vietii, 1938; Mihai Viteazul, 1967). Membru al Soc. Scriitorilor Romani (193l-l948) si al Uniunii Scriitorilor (din 1967). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1935); Premiul „I. Al. Bratescu-Voinesti" al Acad. (1937).

Trilogia Iubim (194l-l943) urmeaza si incheie succesul de public al romanelor sale.

Republicarea ei intr-o ed. revazuta (1970) nu reuseste sa invie nici macar atentia cititorilor amatori de asemenea romane, ci confirma caracterul caduc al productiei sale literare.

De la Neastimpar (1934) la Iubim (I-III, 194l-l943), autorul a trecut prin dublul comandament al virstei personale si al comenzii sociale. Daca in primul roman (ca si in Turba, 1936, de altfel) iubirea este inteleasa ca o rezultanta a senzualitatii traite si etalate, in celalalt, iubirea se incarca de „spiritualitate", dar in ambele atitudinea este excesiva. Si, pentru ca schimbarea sa nu treaca neobservata, povestitorul impreuna cu personajele ciclului Iubim (I inceput de viata, II Sfirsit de viata, III Uitam prea repede) se dezic cu un pueril si neverosimil orgoliu de orice chemare a singelui, fie ca este vorba de un boier imbatrinit in chefuri - si atunci lucrurile se lamuresc -, fie ca la mijloc se afla adolescente pline de calitati, la care teoriile iubirii ascetice devin cel putin bizare. Totul este distribuit clar, transant, definitiv, intr-una dintre cele doua ordini: ordinea a ceea ce autorul numeste spirit si ordinea singelui (acest tip de maniheism este frecvent in epoca, urmare a unui romantism rau inteles si mimat in gesticulatia sa exterioara sau periferica). Personajele spiritualizate trebuie sa faca dovada superioritatii lor (nefacind-o, de fapt) si atunci vorbesc in maxime latine, schimba replici care autorului i se par de duh, aduc proba ultima a metaforei, constata cu amaraciune (paseista!) decaderea Moldovei. Interminabile dialoguri, daca de dialog poate fi vorba aici, lungesc o firava poveste de dragoste intre un mare scriitor iesean (Neculai Brates) - expresia desavirsita a superioritatii sufletesti si morale, dupa opinia autorului, altminteri cam chefliu si trecut - si fiica unui boier, liceeana inteleapta si, desigur, foarte frumoasa (Dana). Dupa citeva sute de pagini de dezbateri are loc, in sfirsit, casatoria celor doi. Urmeaza un intermezzo cu un fost prieten si curtezan fara sanse, in care tinara sotie sufera un accident si moare. Dupa alte citeva sute de pagini de discutii, personajul-scriitor se recasatoreste cu prietena nevestei.

Fara ritm si de o insuportabila verbozitate, asezat in descendenta prozei lui Ionel Teodoreanu, desi foarte departe de aceasta. Iubim ramine o incercare lipsita de valoare literara. Noroi (1932), Neastimpar (1934), Turba (1936), Doua chemari (I-II, 1936) stau sub semnul unui naturalism netransfigurat. Acelasi marasm scalda deopotriva naratiunea si stilul. O vointa nefasta a deplinei explicitari aplatizeaza orice traire. Cartea cu minciuni (1936) cuprinde configuratii confuze asupra scriitorului in general. Trilogia dramatica Mi-hai Viteazul (1967) este minata de aceeasi monotonie si de aceeasi neputinta a construirii unei situatii dramatice autentice. Cartile lui D. sint, fara exceptie, incercari modeste ale unui autor care nu justifica prin nimic succesul de librarie de care s-a bucurat odinioara.

OPERA:
Dragomir Valahul, Bucuresti, 1927: Zve-tlana, pref. de O. Goga, Bucuresti, 1930 (ed. VIII, 1944);
Bucuresti, orasul prabusirilor. Bucuresti, 1930 (ed. II, 1947);
Noroi, Bucuresti, 1932 (ed. VI, 1946);
Neastimpar, Bucuresti, 1934 (ed. VI, 1945): Turba, Bucuresti, 1936 (ed. IV, 1943);
Doua chemari, I-II. Bucuresti, 1936 (ed. III, 1943);
Cartea cu minciuni. Bucuresti, 1936;
Un om care da palme vietii, piesa in trei acle. Bucuresti, 1938;
Iubim, I inceput de viata, II Sfirsit de viata, III Uitam prea repede, Bucuresti, 194l-l943 (ed. noua, I III. 1970);
Porti fara numar, I-II, Bucuresti, 1946;
Mi-hai Viteazul. Calugareni, Alba lulia, Turda (Trilogie dramatica). Bucuresti, 1967.


REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
I. Manitiu, Gong, 1968;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, I.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani