Relgis Eugen biografia

Relgis Eugen




Relgis Eugen opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

RELGIS Eugen (pseudonimul anagrama al lui Eisig Siegler), se naste la 2 mart. 1895, Iasi - moare in 22 mart. 1987, Montevideo, Uruguay. Eseist, poet si romancier.

Fiul lui David Sloim Siegler si al Sifrei-Brana (n. Wachtel).

Copilarie la Piatra Neamt; la opt ani isi pierde auzul, in urma unei boli. Dupa absolvirea liceului, se inscrie la Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, dar, neputind audia cursurile, trece la Scoala de Arhitectura, pe care o frecventeaza timp de doi ani. Timp de doua decenii, bibliotecar al cercului „Libertatea" din Bucuresti. Debut in ziarul Dimineata (1912). A colaborat la numeroase ziare si revista din tara si strainatate, intre care la M intuirea, Absolut io, Adam, Lumea evree.

Puntea de Fildes, Sinai s. a. A condus el insusi revista Umanitatea (la Iasi), Cugetul liber (impreuna cu I. Pas ), Umanitarismul. Debut cu volum Triumful nefiintei (1913), urmat de Sonetele nebuniei (1914), Poezii 1914-l920 (1926); Ultimele poeme (1941). Paralel, volum de eseuri: Coloana printre ruini (1921), Europa cea tinara (1935), Eseuri despre iudaism (1936), Popasuri la mari europeni (1945) s. a. Romancier, Relgis Eugen da intii o trilogie autobiografica: Petru Arbore (1924), apoi Glasuri in surdina (1927) si Prieteniile lui Miron (1934), avind acelasi protagonist, urmarit in cadrele unui ambitios Bildungsroman. Studiile sociale, de la Umanitarismul si internationala intelectualilor (1922) la Cosmometopolis (1935), precum si activitatea practica in favoarea „umanitarismului", prelungire a militantismului lui Romain Rolland, cu idei opuse in primul rind fascismului si revansismului razboinic, i-au adus notorietatea internationala. Multe din lucrarile sale au aparut in limba straine; a stabilit relatii de colab. si prietenie intelectuala cu Romain Rolland, Stefan Zweig, Emil Ludwi^, din care a si tradus.

Alte traduce, din Nietzsche, Knut Hamsun, Selma Lagerloff, Jakob Wassermann, L. Berghoff s. a. Inspirata de pacifismul umanitarist e si atitudinea sa fata de realitatile din Germania nazista (Eros in al III-lea Reich, 1946) sau fata de semnificatiile raportului revolutie-cultura in URSS (Romain Rolland si Uniunea Sovietica, 1945). Preocupat, in acelasi timp, de problemele iudaismului, sexologiei etc. Dupa al doilea razboi mondial, se stabileste in Uruguay, publicind literatura, eseu, memorialistica: Profetas y Poetas (Buenos Aires, 1955), Testigo de mi tiempo (Montevideo, 1961), Obras. La Paz del Hombre. La Literatura. El Arte y La Guerra (Ediciones „Humanidad", 1961), Marturii de ieri si de az('(Tel Aviv, 1962), Alte marturii de ieri si de azi (Ierusalim, 1967) etc. Premiul acordat de New History Society (New York) pentru lucrarea Cum ar putea fi realizata dezarmarea? (1938).

Eseurile lui Relgis Eugen au un ton exaltat si sarcastic. Unele sint apeluri la activismul tinerei generatii; altele sint destinate sa expliciteze notiunea de umanitarism, a carei semantica si finalitate se cristalizeaza de-a lungul anilor in chiar conceptia lui Relgis Eugen Limpezirea se face prin raportari succesive, de tipul „umanitarism si individualism", „umanitarism si estetica", „biologie", „eugenism", „socialism", pina la radacinile „biblice" ale conceptului.

Nu se poate nega luarilor de pozitie ale lui Relgis Eugen in problemele acute ale lumii interbelice o anumita fervoare: aparare a valorilor umaniste, elogiu adus spiritualitatii europene, opusa neobarbariei naziste etc, dar asemenea puncte de sustinere stau alaturi de solutii paleative (pacifismul) sau de confuzii in dezbaterea raportului nationalism-iudaism-universalism si in „solutia" preconizata pentru iesirea din criza acuta a lumii europene: „regenerarea" prin echilibru intre „materie" si „spirit". Teoriile lui Relgis Eugen asupra razboiului, a mecanismului si a cauzelor acestui flagel, au un caracter vizibil schematic si diletantistic. Alte probleme abordate, cum ar fi sexualitatea (si valul de „pornografie" presimtit a se revarsa asupra culturii traditionale) sint inspirate fie din Georg Fr. Nicolai, fie din ecouri freudiene. Relgis Eugen propune o noua etica sexuala, capabila sa potoleasca nevroza moderna; adversar al libertinajului, prostitutiei etc, pledeaza pentru o noua revolutie mentala a umanitatii eliberata de sub tutela prejudecatilor si tabii-urilor. El este, in aceasta privinta, un precursor al miscarii de primenire a mentalitatilor care s-a afirmat in anii de dupa al doilea razboi mondial.

Dincolo de naivitati, stingacii, solutii diletante sau confuze in continutul lor ideologic, eseistica „umanitarista" a lui Relgis Eugen, inspirata si din profetismul lui Romain Rolland, a jucat macar rolul de ferment spiritual si de protest intelectual impotriva alienarilor de tot soiul, in literatura propriu-zisa, poetul si prozatorul fantezist din primele volume apare, paradoxal, abstras de la realitatea contingenta, cu totul interiorizai si adincit in contemplatia singuratica. Un vag substrat romantic (elanuri difuze, lamento al conditiei unui eu vitregit de soarta) intilneste teza umanitarista si spatiul citadin, exterioritate pe care o exprima intr-un material verbal „dur, abstract, retoric" (E. Lovinescu ).

Motivele sint sugerate de chiar titlurile unor cicluri: Prin santiere si strazi. Lucruri, Senzatii, Despartirea ce uneste, Animalitati umane, Nebunie, Cetati calatoare. Cu accente oarecum inrudite cu expresionismul, poetul imprumuta si poza avangardista in abordarea „moderna" a problematicii citadine, sociale etc. La inceput pastise in maniera D. Anghel , prozele poematice, lirice ale lui Relgis Eugen evolueaza curind spre confesiunea autobiografica, explicabila prin complexul infirmitatii si intensitatea trairilor interioare. Autoscopia vizeaza elevarea spiritului, purificarea si tonifierea intima.

Trilogia romanesca Petru Arbore (I, intiile nazuinti; II, Izvoarele interioare; III, Prabusiri creatoare), publicata in 1924, cuprinde doar un fragment din biografia eroului, trecerea de la adolescenta traumatizata la barbatie. Analiza e insa greoaie si talentul epic discutabil. Autorul a dat, in 1947, o „editie definitiva" a acestui roman, ramas fara vreun ecou notabil in epoca. in alta ipostaza, Miron din Glasuri in surdina (1927; editie definitiva 1947) este tot un alter-ego al romancierului; sint evocate etapele vietii interioare, din copilarie, cind eroul isi pierde auzul, trecind prin straduintele cunoasterii de sine si de autoformare intelectuala si morala, pina in momentul cind isi asuma militantismul social.

Destinul protagonistului e urmarit in continuare in Prieteniile lui Miron (1934), elogiu al prieteniei traite si proclamate sub forma epistolara. Timbrul usor exaltat, o retorica a discursului cu alunecari in dezbaterea morala, „filosofarea" pe marginea ideilor „umanitariste" suplinesc deficitul epic al acestei proze. Ici-colo doar, prospectiunea psihologica, evocarea unei experiente biologice traumatizante sau generozitatea sentimentala fac lectura mai spornica. Prefatate de St. Zweig, romanele lui Relgis Eugen dezvaluie nu numai o afinitate conceptuala, dar si inrudirea cu formula prozei scriitorului austriac, din care de altfel Relgis Eugen a tradus masiv. Cultul dezbaterii moral-filosofice vine si din frecventarea prozei lui J. Wassermann, Knut Hamsun, Selma Lagerloff, a caror ideologie o impartaseste, fara a-l omite pe Romain Rolland cu ciclul Jean-Christophe, un posibil model.

OPERA:
Triumful nefiintei (Fantezii), Iasi, 1913;
Sonetele nebuniei. Iasi, 1914;
Nebunia, poeme. Bucuresti, 1915;
Soare-Rasare. Schite, legende si insemnari japoneze, Bucuresti, 1918;
Literatura razboiului si era noua, Bucuresti, 1919;
Coloana printre ruini, eseuri, Bucuresti, 1921;
Umanitarismul si internationala intelectualilor. Bucuresti, 1922;
Principiile umanitariste. Bucuresti, 1922;
Peregrinari, Bucuresti, 1923;
Petru Arbore, (I, Intiile nazuinti, II, Izvoarele interioare, III, Prabusiri creatoare), Bucuresti, 1924;
Melodiile tacerii, poeme in proza. Bucuresti, 1926;
Poezii, Bucuresti, 1926;
Umanitarismul biblic. Iasi, 1926;
Glasuri in surdina, roman. Bucuresti, 1927> Internationala pacifista. Cu o scrisoare si un mesaj de la Romain Rolland, Bucuresti, 1928;
Drumuri in spirala, roman, Bucuresti, 1928;
Caile pacii. Bucuresti, 1929;
Peregrinari europene. Bulgaria necunoscuta. Bucuresti, 1932;
Prieteniile lui Miron, roman, Bucuresti, 1934;
Europa cea tinara, cuvint introductiv: Romain Rolland, Bucuresti, 1935;
Cosmometopolis, Paris, 1935;
Eseuri despre iudaism. Bucuresti, 1936;
Spiritul activ. Bucuresti, 1940;
Ultimele poeme. Bucuresti,1941;
Popasuri la mari europeni. Bucuresti, 1945;
Romain Rolland si Uniunea Sovietica. Revolutie si cultura, arta si actiune. Bucuresti, 1945;
Inimi si motoare. Bucuresti, 1946;
Eros In al Ul-lea Reich, Bucuresti, 1946;
Pace si omenie (I920-l946), Bucuresti, 1946;
Istoria sexuala a omenirii, Bucuresti, 1947;
Petru Arbore, I-III, ed. definitiva, Bucuresti, 1947;
Glasuri in surdina, roman urmat de Prieteniile lui Miron, pref. de Stefan Zweig, introducere de Phil6as Lebesque, ed. definitiva, Bucuresti, 1947;
Zece capitale. Bucuresti, 1947;
Profetas y Poetas, Buenos Aires, 1955;
Testigo de mi tiempo. Montevideo, 1961;
Obras. La Paz del Hombre. La Literatura. El Arte y La Guerra, Montevideo, 1961;
Marturii de ieri si de azi, Tel Aviv, 1962;
Alte marturii de ieri si de azi, Ierusalim, 1967;
Ultimos poemas. Montevideo, 1967;
Luminarias en la tormente. Montevideo, . Traduceri: St. Zweig, Marie Antoinette, in romaneste de ~, Bucuresti, 1933;
idem, Joseph Fouche, trad. de ~, Bucuresti, 1934;
idem, Amok, trad. de ~, Bucuresti, 1934;
Emil Ludwig, Conducatorii Europei, trad. de ~, Bucuresti, 1934;
idem, Convorbiri cu Masaryk, trad. de ~, Bucuresti, 1935;
idem. Fiul Omului, trad. de ~, Bucuresti, 1935;
J. Wassermann, A treia existenta a lui Joseph Kerkhoven, roman, trad. din lb. germana de ~, Bucuresti, 1935;
St. Zweig, Noapte fantastica, trad. de ~, Bucuresti, 1935;
Emil Ludwig, Hindemburg, trad. de ~, Bucuresti, 1936;
idem, Cleopatra. Istoria unei regine, trad. din lb. germana de ~, Bucuresti, 1937;
St Zweig, Tolstoi. Nietzsche, trad. de ~, Bucuresti, 1938;
Emil Ludwig, Roosewelt. Studiu despre fericire si putere, trad. de ~, Bucuresti, ed. II, 1945;
St. Zweig, Obsedatul, trad. precedata de O dupa amiaza cu St. Zweig de ~, Bucuresti, 1945;
idem. Tamaduire prin spirit (Mesmer, Mary Backer Eddy), trad. de ~, Bucuresti, 1945;
idem, In lupta cu demonul (Nietzsche), trad. de ~, Bucuresti, 1946;
idem, Magellan. Omul si fapta, trad. de ~, Bucuresti, 1947;
L. Berghoff, Balul leprosilor, trad. de ~, Bucuresti, f. a.;
Nietzsche, Asa vorbit-a Zarathustra, trad. de ~, Bucuresti, f. a.;
S. Lagerloff, Conacul vrajit, trad. de ~, Bucuresti, f. a.;
Knut Hamsun, Sclavi ai iubirii, trad. de -, Bucuresti, f. a.;
Emil Ludwig, Trei titani. Michelangelo, Rembrandt, Beethoven, trad. din lb. germana de ~, Bucuresti, f. a.;
St. Zweig, Maria Stuart, trad. de ~, Bucuresti, f. a.;
E. Armand, Mari curtezane si vestiti libertini, prelucrare de ~, Bucuresti, f. a.


REFERINTE CRITICE:
Al. Bogdan, in Lupta, nr. 775;
783,1924;
I. Mehedinteanu, in Opinia, nr. 5138, 1924;
O. Botez, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1924;
E. Lovinescu, Istoria, 1937;
G. Calinescu, Istoria;
Homenaje a Eugen Relgis en su . Aniversario, Montevideo, 1955;
Perpessicius, Opere, II, 1967;
XII, 1983.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani